Joi. Ora 19.30. Mergand cocosat dupa o ora in plus de stat la serviciu. In casti imi bazaia muzica si imi simteam creierul greu. Ochii impaienjenati de oboseala. Un miros intepator de la gunoaiele din mijlocul trotuarului. Un sofer frustrat care claxona pana in strafundul urechii mele.
Boschetarul din colt care tocmai s-a ridicat in picioare, desi se pretindea a fi olog. Un maidanez care se uita crucis la mine, cu o bucata de blana jegarita atarnandu-i de la pulpa din spate.
Inainte sa intru in bloc, imi dau castile jos, insa aud un sunet mieros, care venea de la... o vioara?! Am ramas stana de piatra. Intr-un loc cum e Bucurestiul, cineva mai canta la un instrument? M-am intors din drum sa descopar sursa.
30.08.2014
28.08.2014
Sa recunoastem ca femeia este (cel mai adesea) cocosul in casa!
"Sunt plina de nervi. L-am rugat si eu o data sa faca ceva, iar el - vezi Doamne - a uitat. Chiar daca erau sub nasul lui. Sunt asa nervoasa... si nici nu mai am tigari."
"Dar ce s-a intamplat?"
"Pai i-am zis sa stranga rufele, ca daca nu baga la spalat, macar atat sa faca. Ajunge oricum mai devreme ca mine si eu fac toate treburile prin casa. I-am zis sa le stranga cand ajunge, ca se decoloreaza de la stat in soare. Si ce daca vorbesc ca proasta? Crezi ca a pus mana?"
"Si?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
